Statement în 4 Timpi

CULOARE

Am studiat aproape obsesiv cam toate teoriile știute despre culoare (Teoria culorilor a lui Goethe; Feluri de a vedea, a lui John Berger; Nomenclature of colors și Laws of harmonious colouring, ale lui David Ramsay Hay; Despre pictură, a lui Leon Battista Alberti; The principles of harmony and contrast of colours, and their applications to the arts, a lui Michel-Eugène Chevreul și Charles Martel etc.) și am reținut pentru expoziția aceasta două idei: teorema celor patru culori (conform căreia, pentru a colora o hartă în așa fel încât să nu existe două țări cu granițe comune și de aceeași culoare, 4 culori diferite sunt întotdeauna suficiente); și, în al doilea rând, una dintre premisele teoriei complementarității, notată de Emily Noyes Vanderpoel, în 1902, în cartea Color problems. A practical manual for the lay student of color, care sună așa [traducerea îmi aparține]:

„Prima, teoria lui Brewster, spune că există roșul, galbenul și albastrul; a doua, teoria Young-Helmholtz, spune că există trei feluri de terminații nervoase în retină, sensibile la roșu, albastru și verde și la combinațiile lor spectrale; în vreme ce Hering spune că în ochi există trei substanțe vizuale sensibile, care se intensifică sau slăbesc în funcție de felul în care se răsfrâng asupra lor razele de negru și alb, galben și albastru, roșu și verde”.

Nu încerc să ilustrez vreuna dintre teoriile istorice despre culoare, caut, mai degrabă, să experimentez și să trag anumite concluzii pe cale empirică.

TEHNICĂ

De ceva vreme mă preocupă redescoperirea tehnicilor vechi de vopsire a pânzei (batik) și de țesere a pânzelor sau covoarelor (război sau gherghef / broderie străpunsă). Fac covoare tot ca un pictor – mă interesează compoziția, culoarea, textura; mă uit la obiect doar în relație cu locul pe care îl ocupă în spațiu, ignorând partea funcțională.

JOC: TWISTER, RUBIK

Pe de-o parte, fac trimitere la joc și la dimensiunea ludică în general, ca metodă de lucru; și la aceste două jocuri, în particular, la nivelul – și datorită – cromaticii specifice. Lucrez de multe ori în serii, repet scheme și inversez compoziții – mi se trage, pesemne, de la pasiunea pentru muzica serială.

SCENOGRAFIE

Poate că trebuia să încep cu asta – gândirea mea se desfășoară în primul rând în relație cu spațiul. Pictura mea nu stă doar pe pânză, ci încearcă să creeze propriul „decor”. Mă uit cu plăcere și interes înapoi, la Kurt Schwitters (Merzbau), la costumele lui Oskar Schlemmer, la Cabanon-ul lui Corbusier, la modulele lui Prouvé.