Radu Băieș (n. 1988, Cluj, România) trăiește și lucrează în Cluj. A studiat pictura la Universitatea de Artă și Design din Cluj (2008-1011, BA, 2011-2013, MA, 2020-prezent, PHD). A expus în România, Cehia, Germa ...
[mai mult]
“Leaving the Garden/ Snake Bite”, ulei pe pânză, 188x190 cm, 2018.
“Endless Night”, ulei pe pânză, 80x150cm, 2018.
“Blue Moon Reflection/ Memories from The Journey”, ulei pe pânză, 180x150 cm, 2020.
“Daylight on Ostrov”, ulei pe pânză, 198x148cm, 2017.
“A Moment of Silence/ The Garden”, ulei pe pânză, 95x90cm, 2022.
“Untitled”, ulei pe pânză, 40x35cm, 2022.
“The Empty Throne”, ulei pe pânză, 200x150cm, 2022.
“Sunset, End of Journey”, ulei pe pânză, 180x150 cm, 2018‐2022.
“Sunset, End of Journey 2”, ulei pe pânză, 40x35cm, 2022.
“Sleeping Under the Silver Tree”, ulei pe pânză, 295x200cm, 2018‐2022.
“September Poetry”, ulei pe pânză, 200x145cm, 2022.
“Red Moon Reflection/ Memories from the Journey”, ulei pe pânză, 180x150 cm, 2020.L-a recunoscut imediat, deoarece acea amintire ereditară fusese transmisă din generație în generație [...]
Conceptul de identitate este definit în dicționar astfel: faptul de a fi identic cu sine însuși. Cu greu se poate vorbi despre identitate, având în vedere faptul că în orice punct al existenței impresia identității persistă, în ciuda faptului că obiectul identității este permanent supus schimbării. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi are impresia neîntreruptă a sinelui, deși, material vorbind, corpul nu prezintă două instanțe în timp în care este identic. Mai mult, există anumite momente critice în care însăși identitatea este pusă la îndoială în mod reflexiv, voluntar sau involuntar, atunci când intervine așa-zisa pierdere de identitate. În astfel de situații, când tot ce e știut își pierde consistența acoperit de o ceață inofensivă dar terifiantă prin caracterul ei atotcuprinzător, are loc ,,re-formarea” lumii.
,,Reconstruind Identitatea” reprezintă alegerea lui Radu Băieș de a tematiza atât acest moment de cumpănă în care are loc fractura identității, cât și ceea ce urmează după, iar rezultatul răzbate din sfera personală către cea a experiențelor generale, cărora fiecare privitor le adaugă sensuri diferite, identificându-le prin prisma propriilor experiențe. Tot acest proces de translație de la personal la general este declanșat și desfășurat prin abilitatea umană de a percepe simboluri, iar natura intrinsec simbolică a lucrărilor se face resimțită prin anumite elemente a căror recurență nu este întâmplătoare. Probabil cel mai ușor de identificat exemplu este cel al personajului cu pălărie care apare în mod obsedant pe întregul parcurs al expoziției. Cu fiecare prezență fantomatică, acesta invită interpretări din ce în ce mai profunde, devenind o călăuză dătătoare de sens, un reper care conduce privirea prin peisaje obscure. Pașii făcuți pentru ca aceste apariții să ajungă să însemne ceva în mod simbolic sunt produși instant, iar potențialul simbolic apare ca urmare a unei dorințe de a face cunoscut un ,,ceva” situat de obicei dincolo de capacitatea generală de cunoaștere.
Citeste Descrierea Completa ...
