This Will Feel Like a Strange and Warm Embrace
martie 30 - mai 10, 2023
Artist: Codruța Cernea

Codruța Cernea (n. 1979, Târgu-Mureș) se folosește de pictură ca de un instrument ideal pentru a exersa posibilități și pentru a-și releva aspecte ascunse ale propriei existențe.

Cu o atmosferă meditativă ... [mai mult]

Artist: Roberta Curcă

ROBERTA CURCĂ (n. 1991) este o artistă stabilită în București care lucrează cu desen, fotografie, obiecte și cărți de artist. În practica ei folosește o formă de investigație sistematică ... [mai mult]

Sample S23SA03, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală verde deschis, 15x21cm, 2023
Sample S23SA02, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală verde deschis, 15x21cm, 2023
Life Design, Codruța Cernea, acuarelă și creion colorat pe hârtie, 50x48cm, 2023.
Sample S23WH01, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală gri deschis, 10,5x21cm, 2023
Sisters, Codruța Cernea, Acuarelă pe hârtie, 53x43, 2023
Sample S23WH01, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală gri deschis, 10,5x21cm, 2023
Alternate Paths, Codruța Cernea, culori acrilice și creion colorat pe hârtie, 60x54cm, 2022.
Sample S23WH01, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală gri deschis, 10,5x21cm, 2023
Dreamers, Codruța Cernea, acuarelă pe hârtie, 56x41cm, 2023
Notes S22G002, Roberta Curcă, desen pe hârtie gri, 56.8x77cm, 2022
Where Everything Comes Out, Codruța Cernea, acuarelă și creion colorat pe hârtie, 49x41cm, 2023
Sample S23W001, Roberta Curcă, desen colaj pe hârtie, 49x65 cm, 2023
Waiting for Their Turn, Codruța Cernea, acuarelă pe hârtie, 50x70cm, 2022
15. Sample S23WH01, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală gri deschis, 10,5x21cm, 2023
Afterlife, acuarelă pe hârtie, Codruța Cernea, 48x39cm, 2023
Notes S23HR02, Roberta Curcă, desen, guașă, colaj pe hârtie Hahnemuhle Raw, 14.5x21cm, 2023
Notes S23HR03, Roberta Curcă, desen, guașă, colaj pe hârtie Hahnemuhle Raw, 14.5x21cm, 2023.
Notes S23HR01, Roberta Curcă, desen, guașă, colaj pe hârtie Hahnemuhle Raw, 14.5x21cm, 2023
Sample S23SA01, Roberta Curcă, desen pe hârtie manuală verde deschis, 15x21cm, 2023
Collage S2202, Roberta Curcă, desen pe hârtie, piatră, mecanism de prindere din metal, aprox 29.7x40.5 cm, 2022
Collage S2201, Roberta Curcă, desen pe hârtie perforată, faianță din rășină, mecanism de prindere din metal, aprox 21x29.7cm, 2022
Căci creatorul trebuie să fie o lume pentru sine și să găsească toate în sine și în natura la care a aderat.

Poate că fiecare dintre noi este propria lume, indiferent de scop sau ocupație. Actul creativ nu face decât să proiecteze lumina acestei lumi destul de puternic pentru a o face vizibilă pe cerul altor lumi asemănătoare, deschizând posibilitatea explorării – o vulnerabilitate asumată în mod necondiționat, din necesitate.

Imaginează-ți locul preferat. Concentrează-te pe detalii, pe trăsăturile care îi determină unicitatea. Încearcă să conturezi mai mult decât o imagine generală. De cele mai multe ori, lucrurile mici și insignifiante sunt cele care au cel mai mare impact în construirea caracterului unui loc. Odată ce ai ajuns în acest punct, în care compoziția imaginară se derulează imaterial dar vivid în fața ochilor, poți să fii sigur că ea va rămâne permanent și inexplicabil ferecată înauntru, de neconceput pentru altcineva. Nimeni nu va putea să invoce vreodată aceeași imagine cu exactitate, tocmai datorită (sau din cauza) faptului că ea a încetat să fie pur și simplu o altă secvență întâmplătoare a vieții, devenind o parte din tine ca lume. Locul pe care l-ai închipuit este ,,preferat” tocmai pentru că are legătură cu un anumit mod in care tu și numai tu poți percepe fericirea, o stare indefinibilă, dorită permanent, din motive aparent simple dar totuși enigmatice. Acum, imaginează-ți acest proces repetându-se de nenumărate ori, cu rezultat diferit pentru fiecare persoană în parte. În scurt timp, imaginația va ceda împreună cu înțelegerea în fața cantității copleșitoare de fapte pe care le presupunem despre tot ceea ce ne înconjoară și, în special, despre ceilalți. Predispoziția prezumptivă, uneori dusă la extrem, ajunge să fie cel mai eficient și totodată cel teribil mecanism defensiv al umanității. Este vidul cosmic care îmbrățișează lumile: o precondiție a existenței lor, cu costul izolării indefinite.

Teoria Gestalt-ului (germ. ,,formă”) afirmă, pe scurt, faptul că un lucru, ca întreg, este diferit față de suma părților, prin prisma percepției. De aici rezultă ideea conform căreia întregul nu poate să fie dedus prin simpla analiză a parților, el având trăsături ancorate în simplul fapt de a fi. Adoptat de multe domenii, de la psihologie până la design, termenul gestalt se referă, în principal la forma ca și configurație, într-un mod unificat în prezent.

În expoziția “This Will Feel Like a Strange and Warm Embrace”, artistele intuiesc încă de la început la acest mecanism ,,gestaltic” care ia în calcul percepțiile și experiențele personale în totala lor indivizibilitate si unicitate, în timp ce se adresează tuturor, în mod universal. În acest sens, titlul are un rol mai complex decât cel de a impune o stare generală. Oricâți oameni ai ruga să descrie o îmbrățișare, nu vei obține niciodată destule informații separate pentru a o putea reconfigura, dacă nu ai trăit deja experiențe similare. Intuiția ajută la medierea distanței dintre tendința către categorizare fragmentară și percepția ca întreg distinct. Desigur, putem intui ideea generală din spatele unei îmbrățișări, pe baza percepțiilor anterioare, însă acest fapt determină o transpunere automată și involuntară a caracteristicilor deja cunoscute către nou-creata ipostază imaginară. Astfel, deși titlul este formulat într-o notă calmă și liniștitoare, intuind o formă generală de plăcere, efectul produs are ecouri adânci, către cele mai intime cotloane ale sinelui. Stranietatea acestui mod de raportare la lume poate părea sufocantă și zadarnică, dar conștientizarea acestor amănunte poate însemna un prim pas către a ne înțelege unii pe alții într-un mod mai profund.

Colaborarea dintre Codruța Cernea și Roberta Curcă se formează pe această bază dată de un elaborat proces introspectiv, desfășurat cu considerație față de o subiectivitate extinsă, trecând prin sine, înspre exterior. Un prim indiciu al direcției comune din cadrul expoziției This Will Feel Like a Strange and Warm Embrace se regăsește la nivel formal, prin intermediul materialelor utilizate. Subânțeleasă ca element universal, nelipsit în viața de zi cu zi, hârtia reprezintă un nucleu al expoziției tocmai prin faptul că reușește să proiecteze caracterul intim și vulnerabil al creației. Ce poate să fie mai personal decât regăsirea unor vechi însemnări pe hârtie? Ce poate să fie mai sincer decât trasarea unei urme dezinteresate, fără motive ulterioare, pe hârtie? Deși știm foarte bine că toate acestea urmează să se piardă printre pagini fără să fie revăzute niciodată, totuși continuăm să lăsăm o mulțime de mici indicii ale propriei existențe, lansându-le la voia întâmplării, ca pe niște mesaje în sticlă, către noi înșine și, apoi, către nimeni. Fie că este vorba despre un jurnal, sau despre liste aleatorii cu rol practic, hârtia oferă un refugiu tocmai pentru că ea este acolo pentru a conține, a afirma și a da sens, fără a pretinde nimic în schimb – lucruri vitale pentru noi, ființe permanent copleșite de bagajul propriilor percepții.

Lucrările Robertei se apropie intenționat de zona personală a jurnalului, prin colaje și schițe realizate ca dintr-un impuls de moment, fără premeditare, sub influența prezentului. Seriile sunt într-o strânsă comunicare, reflectându-se reciproc. Devine relevant că, într-un jurnal, tindem să notăm doar evenimentele sau stările extreme, în sens pozitiv sau negativ. Când nu se întâmplă nimic notabil, aproape uitam sa scriem sau ne pierdem interesul pentru a scrie ceva doar de dragul menținerii unei rutine. Adevăratul motiv al renunțării provine dintr-o intimidare în fața lumii, întrucât nu e deloc ușor să găsești ceva de spus despre lucrurile simple. Ele dispar la fel de repede precum apar, devenind niște repere trecătoare, care au sarcina neobservată de a conecta elementele care sunt considerate cu adevărat interesante.

Nu există loc pentru plictiseală sau rutină, pentru general resimțita anxietate a trecerii timpului, sau pentru neobosita noastră căutare de sens, deși toate acestea ne ocupă majoritatea momentelor trăite. Am devenit aclimatizați cu ele până la nivelul în care nu le mai simțim impactul, iar faptul de a te gândi la așa ceva echivalează cu o ,,pierdere de timp”. Interesul pentru normalitate, pentru ceea ce este comun și de ne-remarcat este aproape nul atunci când ești într-o fugă după senzațional, special, sau chiar după detestabil. Foarte rar urmărim lucrurile cu care suntem obișnuiți și despre care se poate spune că, fără să conștientizăm, formează nucleul vieții de zi cu zi. Seriile Robertei documentează lumea (reală sau imaginară) prin seturi de impresii izolate și trecătoare, colectate în momente, anotimpuri și stări diverse. Aflate într-o oscilare constantă între sfera uniformitate și particularitate, șablonul și colajul oferă posibilitatea unei duble reflectări, o caracteristică prezentă și în cazul Codruței, care aprofundează aceeași direcție conceptuală, analizând această normalitate extraordinară care ne înconjoară și pe dinăuntru și pe dinafară. Ea construiește lumi aflate la limita confortabilă a stranietății, folosind elemente simbolice și contexte spațio-temporare incerte. Acuarela pe hârtie este mediul ideal pentru a compune vizual acest impuls, tocmai pentru că păstrează o neutralitate lucidă și o transparență a stratificării care comunică sincer și deschis. Dubla prezență devine un punct central al lucrărilor, iar acest fapt surprinde atât ideea relaționării, cât și contrapunctul ei, singurătatea. Poate să fie vorba despre relația dintre două lumi, sau a unei lumi proprii cu ea însăși, exprimată prin mijloace blânde care amintesc, în întregul perceptual, de o îmbrățișare.

 

*text scris de Tea Vindt

 

﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋

Trăiesc picturile mele

 

E o diferență semnificativă între a scoate din mine ceva deja format și a forța ceva să iasă.
Am început să pregătesc această expoziție în decembrie anul trecut.
Eram în mijlocul unei serii de lucrări și înaintam greu, așadar perspectiva acestei noi expoziții părea o gură de aer proaspăt. Ieșirea de pe drumul anevoios, faptul că expun alături de Roberta, decizia spontană, timpul scurt, îmi dădeau senzația de posibilități nelimitate, de expandare eliberatoare… ca și cum aș putea să nu mai fiu eu…

Aud mereu artiști vorbind în interviuri despre procesul lor de lucru ca despre o chestiune de viață și de moarte. Uneori mi se pare o exagerare, dar așa se simte și așa trebuie să se simtă. Așa se generează energia care susține un proces care altfel ar părea fără sens.
Prin ianuarie, deși îmi era clar că nu e nimic clar, am început 4 pânze aproape simultan, să mai consum din excesul de adrenalină și să ajung la răspunsuri pictând. Precum disconfortul produs de o etichetă netăiată, mă sâcâia mereu un sentiment neliniștitor că ceva nu se așează bine.

Asta până am ajuns la o acuarelă pe hârtie (Afterlife) și s-a făcut, în sfârșit, liniște. După săptămâni în care puteam să îmi simt creierul căutând frenetic, am găsit firul roșu al acestei expoziții. Din acel moment, nu am mai gândit lucrările încercând să le fac să corespundă unor cerințe exterioare (să fie un anumit număr/dimensiune/gata într-un anumit timp), ci eram în mijlocul lor, iar ele se formau rând pe rând, chemându-se una pe cealaltă. Pictatul pe hârtie a avut un efect eliberator. Am pictat cu poftă, reușind să experimentez, să eșuez și să materializez într-un ritm mai alert.

În mare parte, lucrările expuse în cadrul acestei expoziții cu un titlu ca o promisiune, sunt o extensie a seriei la care lucram deja. Ritualuri misterioase, scene stranii și fluide, nefixate într-un timp și spațiu anume, în care totul se amestecă simbiotic și totul pare posibil.

– Codruța Cernea

 

﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋﹋

O serie în derulare care folosește semne, note, desene rapide și șabloane personalizate pentru a dezvolta un limbaj de documentare, Samples of time and space conține observații variate, de la desene cu peisaje la texte și date despre momentul din an, anotimp, arhitectură și elemente naturale. 

În aceste lucrări sunt strânse informații despre sezoanele de iarnă și primăvara, într-o încercare de a reda anxietatea colectivă legată de un nou an cu fluctuații extreme de temperatură și anxietatea personală provocată de trecerea timpului.

Lucrările sunt grupate pe categorii precum: șabloane, mostre, note și colaje. Elemente indispensabile în arsenalul artistei, șabloanele sunt prezentate ca o formă de process art. Sunt instrumente estetice expuse ca obiecte de artă.

Desenele care fac parte din categoria de mostre  explorează vizualitatea mostrelor și a mostrarelor prin explorarea dimensiunilor abstracte și figurative ale unor peisaje imaginare sau reale. Astfel de lucrări sunt de obicei realizate pe hârtie de mână, din bumbac 100%, un material unic și aproape prețios care contrazice așteptările comune de la un mostrar sau un paletar.

Colajele explorează diferite dimensiuni ale hârtiei, dar în același timp interoghează ideea de permanență și materialitate așa cum sunt ele exprimate în colajele tradiționale. Lucrările conțin diferite forme de intervenții precum hârtie perforată, inserții, împăturiri precum și materiale precum piatră și faianță din rășină. La final lucrările devin niște notițe sculpturale, o joacă cu ideea de dosar, perforare și colaj, dar și o reflexie asupra unor forme variate de a documenta expriențe. 

Alternând între personal și public, particular și universal, lucrările propun moduri de documentare a realității care se bazează pe memorie, aleatoriu și eliberare a unei tensiuni și, totodată, dovedesc un proces deliberat și sistematic care își propune să împace haoticul cu ordonatul.

– Roberta Curcă

Citeste Descrierea Completa ...